Allah Akhbar

Orasul in care am descoperit arhitectura marocana, si am fost iremediabil cuceriti a fost, da, tot Fes. Alaturi de Marrakesh, Meknes si Rabat, Fes este unul dintre orasele imperiale, in care s-a scris istoria Marocului in ultimele 11 secole.

 

Fantana Nejjarin, anul 1720

 

La inceputul secolului XII, in timpul dinastiei Almoravide, s-au pus bazele a ceea ce avea sa devina arhitectura marocana. Majoritatea motivelor tipic marocane, de la celebra arcada in forma de potcoava, pana la ubicuul minaret patrat, dateaza de atunci, din jurul anului 1100. Dinastiile care au urmat au rafinat si au mai adugat diverse motive decorative insa, in mare, linia arhitecturii marocane a ramas aceeasi in ultimele 10 secole. Asa ca nu e mirare ca a atins perfectiunea, nu?

Medresa Bou Anania, anul 1330

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Horror vacui, care in Europa e intr-adevar horror, aici da nastere unei armonii uluitoare, dupa cum se vede. Nu exista nici un centimetru gol dar, in acelasi timp, nu exista un singur motiv decorativ in plus, care sa iti dea senzatia de prea mult. Dimpotriva, totul are o fluiditate incredibila. Poate si pentru ca arta marocana este eminamente religioasa, si centrata pe cifra unu, care reprezinta unicitatea lui Allah, si practic repetitia fiecarui motiv este cumva ca o slavire la infinit a lui Allah si a unicitatii lui. Tare, nu?

Medresa Attarin, anul 1325

 

 

 

 

 

Medresa Sahrija, anul 1321 (scoala coranica si camin de studenti, astazi doar camin)

 

inainte (sa vada ca am camera la ochi)

 

dupa

 

Funduq (caravanserai, han) Nejjarin, anul 1720.

Sunt zeci de funduquri in Fes, construite intre secolele XVI si XVIII, unde trageau peste noapte negustorii de prin tara cu tot cu cai si marfa. Funduqul Nejjarin e singurul care a fost renovat (superb, de altfel), si transformat in muzeu al lemnului.

 

 

 


 

 

 

Funduq Tetouani, secolul XVI

Aici veneau negustorii din Tetouan, acum vin turistii la cumparat covoare (foarte ponosit).

 

Si mai rau decat funduq Tetuani e cel de mai jos, care acum e folosit pentru argasit piei. Practic, n-a mai ramas decat forma de el.

 

Palatul regal, secolul XVII

Desi locuieste in Rabat (tot intr-un palat, normal), regele are in mai toate orasele mari cate un palat regal, sa fie.

 

 

 

 

 

 

Marocul secolului XXI are o mostenire fabuloasa, pentru care, din pacate, nu prea face nimic. Marocanii care s-au nascut in secolul XX in riaduri din secolul XVII, merg de o viata la aceeasi moschee din secolul XV si beau apa pe strada de la o fantana din secol XVI, nu par sa contientizeze ca sunt inconjurati de minuni arhitecturale. Si evident, nici autoritatile, ca si ei tot oameni sunt.

Medresa Seffarine, 1285 (cea mai veche medresa din Maroc)

 

 

 

 

 

E socant, si cateodata aproape dureros sa vezi porti uluitoare, inghesuite pe alei intunecoase si insalubre, al caror lemn sculptat si pictat cu cateva secole in urma e scorojit si plin de panze de paianjeni; fantani splendide, candva, acoperite cu zellij din secolele XIV si XV, dar si de mucegai de secol XX si XXI, in care se aduna mormane de gunoi, sau in care isi face culcus un cersetor; monumente care se chinuie sa supravietuiasca de sute de ani intemperiilor si neglijentei publice, si care in Europa ar fi tinute sub sticla si pazite de un gardian, dar care aici sunt ale strazii, adica ale nimanui, si se naruie incet, dar sigur.

Trebuie sa recunosc insa, faptul ca sunt atat de bine integrate in viata de zi cu zi a oamenilor, si nu sunt puse pe un piedestal, le da un farmec special care, insa, le si grabeste sfarstitul.

Fantana cu apa si coada de matura

 

Fantana cu pungi de gunoi

 

De curand, in Meknes, oras imperial de talia lui Fes, in timpul slujbei de vineri (!) s-a prabusit minaretul unei moschei peste credinciosii veniti la rugaciune. 42 de oameni au fost striviti sub cladirea veche de 4 secole, in timp ce se rugau la Allah. 42 de barbati au murit, pentru ca femeilor nu le e ingaduit sa stea in partea centrala a moscheei, ci se roaga intr-o camera laturalnica. Sa fie un semn?

Allah e mare.


.. Maria ..

~ de Maria pe 17 ianuarie 2010.

9 răspunsuri to “Allah Akhbar”

  1. absolut minunat… si povestea „ta” deasemenea… aia cu Allah slavit la infinit prin cifra unu m-a spart marie :) …cine zicea acu mai bine de 10 ani „…ce pana mea fac io cu araba…” :)) ?? …lucrurile se leaga… cercul se uneste „din nou”… Allah e intradevar mare… :)

  2. De ce nu mai postati nimic?:(..asteptam povesti frumoase in continuare!..Dar totusi..nu va e dor de casa?macar un pic :)..Va pupa…toata lumea!
    Aveti grija de voi!:)

  3. O singura observatie: blogul vostru ar fi trebuit sa se numeasca marocagale… :) Sunt super pozele, dar sunt curios sa aflu cam care sunt planurile voastre (daca aveti).

    • Mda, am stat ceva in Maroc… Am ajuns in Mali de cateva zile. Mai departe o sa mergem in Burkina Faso si apoi in Ghana. Dupa aia, mai vedem…

  4. A.. si inca ceva: inspirat de aventura vostra, am inregistrar domeniul agale.ro

  5. Hristos a-nviat! Cum ati petrecut Pastele?

    • Adevarat a-nviat! Zilele alea am stat in Segou, la Mission Catholique. Si am fost si la inviere; catedrala era la doi pasi de casa. A fost interesant. Dar procesiunea din vinerea mare a fost si mai interesanta… Vom reveni cu amanunte :)

  6. dragilor, v-am citit regulat si acum ma gandeam ca ati disparut complet. sunteti bine? v-ati intors acasa?

Lasă un comentariu