Maroc-inarie

Daca v-ati intrebat vreodata de la ce vine ‘marochinarie’, tocmai v-ati dat seama. Marochin (sinonim cu cordovan, care e invechit) inseamna piele fina de capra. In secolul 16, Fes a devenit centrul pielariei (care era Cordoba, pana atunci), si a ramas pana astazi. Dar nu numai atat; si metodele de prelucrare, si organizarea breslei au ramas aproape aceleasi de atunci.

Pielarii sunt organizati in bresle, iar sistemul de proprietate e feudal si, ca pe vremuri, mestesugul se transmite in continuare din tata in fiu.

Printre cele mai reprezentative locuri pentru felul in care se face marochinaria in (scuzati pleonasmul) Maroc, si pentru viata medievala din Fes in secolul 21, sunt vopsitoriile de piele. Am fost si noi la una dintre ele; era un fel de paleta de acuarele imensa, intr-o curte, inconjurata de cladirile artizanilor (in care au la etajele de mai sus magazine ticsite de produse din piele, si terase, cu vedere la vopsitoria imensa dintre case, ca sa ademeneasca turisti in magazine).

Era greu sa nu o gasesti, dupa miros si dupa hoardele de ghizi (tannerie? terasse de tanneurs?) care, coincidenta, toti aveau terasa cu cea mai buna vedere la vopsitorie; nu stiai pe unde sa mai fugi ca sa scapi de ei.

Am urcat si noi la doua terase (ne-am informat dinainte la care sa mergem). La una din ele dadeau la intrare frunze de menta, pentru narile mai plapande ale turistilor (noi n-am luat!). Adevarul e ca puțea infiorator, asa ca n-am facut mai mult de o suta de poze fiecare :), desi locul era foarte ofertant.

cealalta terasa

Prima etapa de prelucrare, argaseala. Se pun pieile brute intr-o chestie alba care contine, printre altele, gainat de porumbel si pipi de vaca

Apoi, pieile argasite se pun in vopseluri. Bazate pe coloranti naturali, pe vremuri (sofran pentru galben, mac pentru rosu, menta pentru verde, …); acum colorantii chimici au cam preluat puterea. Insa ei nu par sa isi dea seama de diferenta, sau sa le pese; stau in continuare cu picioarele goale in vopseluri.

urmeaza finisajul …

… uscarea …

… si transportul (de obicei pe magari, dar merge si fara)

Ce fac oamenii astia cu atata piele? Pai, in primul rand papuci (babouche, cum le zic ei), …

… papuci, …

… si iar papuci

Am vazut trilioane de papuci in medina. Sunt traditionali aici si lumea chiar ii poarta; pe piciorul gol, cu calcaiul un pic iesit in afara, chiar si cand ploua si sunt 8 grade afara.

Si cateva (miliarde de)

genți, poșete, poșetuțe,
portofele si gentuțe

spre deprimarea unora dintre noi, care nu si-au luat nici macar o gentuță…

.. Bogdan ..

~ de Bogdan pe 16 ianuarie 2010.

2 răspunsuri to “Maroc-inarie”

  1. foarte frumos. am mai aflat ceva.

    numai bine,
    Florentina

  2. doua asociatii libere:)
    varul pentru copaci in care bunica-mea turna gainat de la gaina/
    si despre reteta unui prieten contra bataturilor de bocanci – sa facem pipi pe ei… inca n-am avut curajul sa incerc da incep sa cochetez cu ideea.

Lasă un comentariu